Când îi spui "hai să ne încălțăm", aleargă spre ușă. Când îi zici "vino la masă", vine. Și totuși... când îl chemi pe nume, nu întoarce capul. Când îl întrebi "unde e jucăria ta?", te privește ca și cum ai vorbi într-o limbă străină. Când îi ceri ceva în afara rutinei lui, parcă n-ai vorbit.
Ce se întâmplă de fapt?
Copilul tău nu răspunde la cuvinte. Răspunde la context.Asta se numește înțelegere contextuală, și e diferită de înțelegerea receptivă a limbajului — adică de capacitatea de a procesa și înțelege cuvintele în sine, independent de tot ce le înconjoară.Și diferența asta contează enorm.Un copil care procesează doar contextul, nu și limbajul, se descurcă bine acasă, în rutinele lui familiare. Dar când situația se schimbă — la grădiniță, la bunici, în parc — instrucțiunile nu mai "prind". Și atunci apar frustrarea, retragerea, comportamentele dificile. Nu pentru că e un copil dificil, ci pentru că îi lipsește încă o piesă esențială.Și asta se poate construi.În terapie lucrăm exact pe această piesă — înțelegerea receptivă reală. Înseamnă că învățăm copilul să răspundă la cuvinte noi, în situații noi, cu oameni noi. Fără să fie nevoie de rutină sau de context vizual ca să "prindă" mesajul.
Lucrăm prin joc, cu obiective clare și cu un plan de intervenție pe care îl primești și tu — ca să știi ce se construiește în terapie și cum continui acasă.
Dacă simți că ceva nu e în regulă cu felul în care copilul tău înțelege și răspunde la limbaj, sau dacă a primit deja un diagnostic de întârziere sau tulburare de dezvoltare — hai la Centrul NSC.Evaluăm împreună exact unde se află înțelegerea lui receptivă și construim de acolo, pas cu pas.